Ce vremuri... colindand strazile din Vice City

De curand mi-am reinstalat jocul Grand Theft Auto: Vice City si abia ma opresc din joc. Nu cred ca amintirea vremurilor frumoase e motivul, ci pur si simplu faptul ca este chiar un joc foarte bun si entărteining.
Pentru cei care nu sunt familiarizati cu Grand Theft Auto (shame on you!) , Vice City este un joc in care intri in pielea unui personaj abia iesit din inchisoare care vrea sa-si faca dreptate, ajungand intr-un final sa fie "cel mai mare barosan" din Vice City. In schimb, cheia jocului si ce il face atat de jucat nu este nici pe departe povestea atasata, ci modul free-roam al jocul, adica , atat timp cat nu esti in timpul unei misiuni, poti face ce vrei... aproape. Cateva idei: poti fura masini,elicoptere,barci; poti cumpara arme, deci poti produce haos, te poti juca de-a miliţia si ambulanţa , poti face pe taximetristu'... eh cam atat, in mare, dar nu-i de-ajuns?
Jocul a aparut in 2002 , intai pe PlayStation 2 si a fost cel mai bine vandut joc al anului.
Mie mi-a ramas intiparita in minte reactia pe care am avut-o cand am trecut de la prima versiune a jocului GTA (1997) , un joc foarte mişto cu vedere Top-Down, la Vice City, o lume in totalitate tridimensionala. Si nu-l jucam cu parole, nu l-am jucat foarte mult timp cu parole, din simplul fapt ca nu stiam de ele.
Acum, urmaresc misiunile cu intentia de a termina jocul fara parole... ar fi ceva, sper doar sa nu ma plictiseasca povestea sau sa ma impotmolesc la o misiune (mi s-a mai intamplat) si sa ma determine sa renunt.
Inca il recomand cu mare caldura, majorilor, bineinteles :))